ODA REVOLUTIONARULUI VETERAN
(lui tata la 80 de
ani)
Erou al Sufletului
Romanesc
Tu ti-ai jertfit
destinul pe speranta
Ca va veni un timp si-n tara asta
Cind vor fi fericiti
cei ce jelesc
Ai fost exemplu si la
batalie
Si la elevi un mentor
tu ai fost
Si-acuma stai la cozi
la primarie
Sa ceri ce meriti si
un adapost
Optzeci de ani acuma
cari in spate
Cu multa cinste te
urmez si eu
Ca mi-ai fost Zeu si
Zmeu si bun la toate
Ce poti ca sa-i mai
ceri lui Dumnezeu?
Poate-un strop de
dragoste pentru tine
Putin respect de la
fii si nepoti
Un zimbet
de la ei, o mingiere
Un telefon - daca sa-i vezi
nu poti…
Cu ce-ai
ramas in Epoca gonita
De soarta
si de valuri fara rost
Esti singur si hulit de toti ai fost
Dar batrinetea
ti-este fericita....
Neinteles, cu-a tale
idealuri
Ce printre prea mult
nenoroc s-au scurs
Inca incerci sa
schimbi aceasta soarta
Ce-i macina pe toti
raniti de URSS
Si nu poti sa accepti
ce se petrece
Cu tara care ne-a
uitat pe noi
Ca zbaterea oricui este futila
In Era racului
ce da-napoi
Voi, veterani ai
luptei prea cinstite
Ce-ati rezistat cu
fruntea sus prin ploi
De gloante si de
nedreptati venite
De la cei ce i-ati
scos din mari nevoi
Si ce pot sa fac eu
acum aicea
Cind nici macar un
zimbet nu-ti pot da
Ca sa-ti aline-un pic
singuratatea -
O poezie iti voi
dedica
Pot sa-ti urmez
exemplul mai departe
Mindru fiindca sint urmasul
tau
Prin fapta mea
dreptatea se imparte
In lumea care face-atita
rau
Prin mine se va
implini de-acum
Visul ce mostenire
mi-ai lasat
Voi scrie cartea
vietii tale cum
Mi-ai
povestit-o cind m-ai leganat
Imi pare rau ca uit citeodata
Chiar sa te sun – ca uit
cit mi-e de dor
E greu ca sa-ti vorbesc din
departare
Stiind ca nu te-ajuta prea
cu spor…
Este greu pentru mine
chiar sa aflu
Povestea ta, realitatea grea
Fiindca nu-ti pot reda-napoi
viata
Sa-ti platesc lupta
cum ai merita
E greu chiar si cind
ma gindesdc la tine
De-aici cind poate
prea nepasator
Imi irosesc secundele
senine
Facind nimic - si prea
delasator
Eroul meu – tu ma-n
demni sa tintesc
Chiar dincolo de ce e
omenesc
Imi dai un rost pe
lume ce-l iubesc
Noi inaltimi ca sa le
cuceresc
O, Stea
Polara, cit te pretuiesc!
18 iunie 2005 ©
Mihaela Ulieru